Fără aier

Mi-am planificat să nu vin la întâlnire.

E neobișnuit să-ți planifici să nu faci ceva pentru că e dificil să reușești. Uite îți dau exemplul meu cu fumatul. Brrrrr… Nici nu îndrăznesc să-mi planific să mă las. Dar am decis și de aia am și anunțat pe pagina de fb a Ilenei sau a grupului… nici acum nu-mi e clar, dar, whatever, am anunțat că nu vin. Iar acum sunt cu alte trebi că deh. Asta în urma unui ”derapaj”?… scris pe acolo că-i fac și îi dreg lui Dan Stan!

Dap. Am supărat exponenta autorității comunitare, pe Ileana. 😦

Dan probabil s-a amuzat foarte tare de amenințările mele scrise acolo. 🙂

Scriu asta pentru că Dan ne-a mirosit mie și lui Pescaru o noapte întreagă bășinile și n-a crăpat. Nu e o glumă și individul a recunoscut asta și în fața lui Vivi sau soției. Bine, Dan a confirmat zâmbind forțat și a devenit brusc serios când Violeta a înghițit în sec surprinsă de veste pentru că Dan îi gătește foarte bine de când… 🙂

N-am apucat să-i povestesc împrejurările întâmplării fetei și mi-a părut rău pentru Dan tot restul după amiezii. Băiatul Dan nu văzuse pe atunci seria American Pie și nu rețin din ce motiv a insistat să doarmă în noaptea aia cu noi și nu rețin nici de ce noi am fost de acord. Pentru că s-a trezit  parfumat dar virgin deși puțin vânăt și zgâriat. Vânătăile au fost în principal de la marginile de lemn ale paturilor noastre unite din lipsă de pături pentru musafir. În secundar, a rămas cu vânătăi la cap de la nunceakul lui Pescaru și cu zgârieturi la gât de la sabia mea ninja. Asta pentru că a trebuit să doarmă între noi dar avea limbarniță după ora stingerii. Și de câte ori deschidea gurița căpăta un băț de nunceak în căpșor cu sabia ninja la gât. Așa că era nevoit să-și țină capul și respirația sub pătură. De aia a plecat parfumat băiatul dis de dimineață, din atmosfera de sub pătură. Convenisem cu Pescaru că era un efort major să găzduim individul așa că ne-am dat liber la vânturi acolo la băiatul Dan, sub pătură, până ce am adormit obosiți tustrei.

A doua zi Pescarul a făcut pojar sau vărsat de vânt, Dan știe. 😦

 

Este frumos Oltea așa să știi!

E incredibil de frumos să îți revezi colegii de școală, da incredibil!

Nu am superlative-n buzunare dar trebuia să fii acolo ca să simți. Să știi că n-ai scăpat și te-am bârfit cu drag. De dorul revederii tale, da, este frumos.

Mateo se achită bine de sarcini să știi. Se joacă cu un catalog de nici o sută de persoane. E mizilic pentru ea. Le-am spus și lor, colegilor și parcă nu le venea să creadă de Mateo. A reușit să-l sune chiar și pe Pescaru….Unbălivăbăl fată, chiar așa. Dar nu l-a dat pe speaker deși mi-aș fi dorit. I-am urlat în telefon idiotului cât am putut de tare să nu mai facă fițe și să VINĂ. Să vină să ne vedem.

Ceea ce vrem și de la tine! Dacă reușești te așteptăm cu nerăbdare toți cei care ne-am revăzut deja.

Că nu ne-am scos ochii dar parcă Cătălin ar fi vrut-o. L-am liniștit rapid și ne-am pupat apoi. Bine, atât cât am reușit din cele 115 kile pe care le plimbă. Mannnn, cât e de mare!

Adiță a nimerit chiar și la budă deși cea oficială era închisă. Poate deschid în august sau septembrie, n-am reținut când daștie Mateo fără probleme.

Până atunci te pup și-ți scriu: Pe mâine, Te iubesc, cu bine!

Adi

Locuri de joacă

Terasa Modern a fost cucerită de copii.

Am avut sentimentul ăsta aseară când am revenit la meciurile din Franța.

Mi-a fost confirmat astăzi de o clasă întreagă de copii, însoțiți de dascăli, care se bucurau împreună acolo.

Copiii s-au prezentat în toiul discuției cu Cosmin, avocatul, care era foarte preocupat de rezolvarea unor chestiuni avocățești.

Micuții s-au revărsat pur și simplu pe terasă dar au luat loc organizat la o masă luuuungă pregătită rapid de personal și………au stat CUMINȚI!

Da. Cuminți, am scris bine.

La meciul de aseară ocupaseră deja aripa terasei care avea-n dotare proiectorul pe care mi-l doream să îmi arate meciul, așa că am trecut în dreptul plasmei care se-nchide singură.

N-am să descriu un meci pe care nu l-am mai văzut.

Mi-am consumat berea conversând cu sărbătoritul zilei pe facebook, nenea Dan Gheorghe care ne întinsese o capcană despre copilărie.

Nu mi-a plăcut deloc că un individ în cârje m-a deranjat din butonatul smartfeonului.

Cum e posibil să cerșești țigări în cârciumă la miezul nopții și să te bucuri de un handicap în același timp? Nu știu

A fost o simplă pată și atât. Nu era treaba mea problema lui.

N-am mai plecat la gară când personalul debarasa terasa ci în parc.

În parcul care?

În cel rămas după ce BOR-ul a confiscat un loc de joacă și l-a îngrădit cu plasă de sârmă. Și mă refer la parcul de lângă… spital.

Că nu mai poate săracul pacient să-și tragă sufletul prin parc că îl ia doamne doamne.

Iar asta chiar este problema noastră.

N-am zăbovit prea mult în parc unde alături de niște cavemanși care priveau de pe o bancă năuci la flăcările unei ce credeau ei început de vânători de partenere, m-am bucurat de-nfățișarea astrului suspinelor. În prima zi, de lună plină.

Agentul olfactiv

Jean Potecă este un polițist de legendă.

Pensionar respectat pentru reușitele excepționale din carieră.

În timpul liber supraveghează paza la obiective pentru companii de top.

La fel de profesional ca în activitate.

Astăzi, la plecare din unul din obiectivele ălea, a trebuit să confirm ieșirea și am intrat în cabina agentului de pază care controla accesul.

Nu era prima dată, dar figura binevoitoare a agentului de pază de serviciu mi-a încruntat fără să vreau sprâncenele.

Dar nu figura omului era de vină.

Am realizat după 10 kilometri de mers în mașină că nu era nimic în neregulă cu mirosul din interior.

Odorizantele atârnate de oglinda retrovizoare erau proaspete și puternice, antitabac.

Mirosul rămas din cabina agentului de pază era cauza.

Am sunat instinctiv:

– Măi nenea Jeane, te rog frumos…

– Da, care-i problema? Răspunse promt Jean Potecă

– Păi uite, am ieșit acum de-acolo și miroase al naibii, e totuși postul de acces, mută-l te rog pe agent în altul, mai în spate, îi zic la telefon

– Nu se poate așa ceva, zice Jean, nu-mi vine să cred, eu, care toată viața mea…

– Te rog să mă crezi că nici maidanezii nu-l suportă cum miroase că nu i-am mai văzut prin preajmă și eu, cer scuze, încă îmi scutur părul din nas de pe rever, spune-i omului să se mai spele că…

Jean nu mai asculta și bombănea ceva dar l-am rugat să încetăm discuția pentru că eram la volan.

A sunat el în mai puțin de o oră.

– L-am schimbat din post în zece minute. Dar a jurat că nu a băut nimic. Și-l cred, că l-am pus să sufle, iar eu nu beau de prea multă vreme să nu-mi dau seama când un om e băut…

– ??? Măi nenea Jeane, ți-am zis că omul miroase de nespălat…

– Da,? răspunse Jean râzând în hohote, mi-am luat-o, dar ce mă fac cu șefu`, că mi-a zis să ți-l aduc acasă, să-l miroși, că nu-i băut?

Washington12

 

 

Problema lui Toniță

Telefonul a făcut o mișcare.

Mi-am zis că stă pe un plan înclinat acolo pe bordul mașinii și-i normal pentru că inerția.
Deoarece F = k \frac {m_1 m_2}{r^2} \!newton pe metru pătrat și atunci undele gravitaționale recent descoperite…

Dar nu.

Plantronics-ul din ureche mi-a zis că mă sună Antonio.

– Adriano, trebuie să dau repede niște marfă cu dimensiunile 1000mmX600mmX100mm și am un preț de 91,2 euro pe metrul cub dar trebuie să o vând la metru pătrat. Cât e prețul pe MP?

– Păi zic că trebuie să renunți la o dimensiune, de exemplu la grosime, și dacă înmulțești prețul cu grosimea, adică cu 0,1M, ai prețul pe metrul pătrat adică 9,12 euro.

Hm, s-a întrerupt convorbirea.

Mă grăbeam s-ajung la camera de comerț, la Liviu Budeanu, așa că am călcat accelerația.

Târziu, spre seară, casca din ureche zice că am un apel. Butt call?

Telefonul chițăise că-l lasă bateria și numele apelantului a apărut cu întârziere.

Era Antonio.

– Să ști că le-am dat prețul ălora în metri cubi că mă grăbeam și treaba e că nu am bani să cumpăr marfa și…

– Dar nu are legătură asta cu măsura…

Antonio care e un absolvent de sociologie ce rezolvă binișor formulele într-o foaie de excel răspunse cu emfază:

– E na, să ști că m-am gândit și eu să împart metrul cub în zece felii să-mi iasă metri pătrați, că mai am ceva reminiscențe din matematica elementară…

– Așa-mi închipuiam și eu Antonio, că-s doar reminiscențe…

 

einstein

Ciririp cip cirip cip

Inspirați. Expirați.

În timpul zborului, oxigenul consumat pe un gram de țesut muscular de o pasăre colibri este de zece ori mai mare decât al alergătorilor la maraton.

Foarte probabil din cauza metabolismului lor ridicat de consumul de nectar fermentat alcoolizat al florilor polenizate.

O viață-ntr-o beție de miresme.

Așa cum crește volumul respirației apa de toaletă de la Bvlgari aqua. Pour homme

L-am comandat duminică, alaltăieri, și mi-a venit azi, adus de Cargus, din Cehia, la 145 de lei.

Unboxing-ul l-a făcut colega Lili care s-a declarat încântată de parfumul moleculei originale fără arome franțuzești de calitate D&P ambalate la turci.

Promoția de la aoro.ro afișează deja 151 de lei pentru cei 100ml.

Am văzut că și la parfumeria lui Luigi au schimbat decorul dar nu și prețul, rămas la 325 de lei.

Traversați, traversați

Colibri-Bird-Wallpaper-3

De la sate: Aria Salcie

Poate că ați văzut vreodată noaptea ochii vulpii strălucind la lumina farurilor.

Nici măcar vesta reflectorizantă nu-i așa de vizibilă spunea văru’ pe care îl însoțesc cu zecile pe câmp în nopțile când ară.

Găinile vecinului vărului dorm într-un dud.

Sau mai precis dormeau, în mare parte.

Pentru că azi de dimineață erau două, trei rămase din peste treizeci de cotcodăcitoare.

Și undeva aproape de pom o cățea roșiatică scâncea agățată într-un laț.

– Bă Palerule, hai și dă-mi rogu-te Roșcata că are pui și le cam trebe mama lor

Paleru a pufnit nervos trăgând peste un dâmb leșurile a două găini:

– Da’ mai las-o mă să se învețe să nu mai vină pe aici

Văru’ n-a zis nimic dar am văzut zvâcnindu-i ceva la tâmplă concomitent cu șutul din voleu care a scuturat de zăpadă gardul de plasă din fundul curții lui Paleru.

Văru’ iubește cățeii. Am văzut asta imediat ce a intrat pe poarta fermei. Pentru că lor le-a făcut prima dată prezența ignorând tractoriștii ce-l așteptau îngrămădiți sub un șopron să-i dea binețe. Așa descoperise că lipsea Roșcata.

Paleru eliberase cățeaua din laț și venea către noi arajând din mers capcanele care înconjurau pomul:

– M-a călcat cumătra vulpe peste noapte. Nu știu cum mniezeu face da’ se uită așa la ele și găinile cad din dud. Întâi le gâtuiește pe toate și după aia le cară una câte una. Doar ălea de-acolo n-a apucat să le ia, zise arătând spre grămada de fulgi însângerați de pe dâmb. Că a fugit speriată de Roșcată…

Ibach, Switzerland: Chickens siting in a cherry tree at a farm