Nu mai ştiu a câta scrisoare e asta, Moş Crăciun

Micii colindători de sărbători lasă la urmă așezările aparținătorilor. 🙂 La mulți ani Camelia!

blogul unei Camelii

Motto: În zarea depărtărilor există tot ce întârzie să apară.

 

Drag Moş Crăciun,

Îmi e aşa peste mână să îţi scriu, că nu mai am anii, lasă tachinările, doar vezi limpede că în ceea ce mă priveşte şi te priveşte s-a lăsat cu maturizare, însă de boala asta a copilăriei de a-ţi scrie tot n-am scăpat deşi de mult am încetat să mai cred în tine, cu toate că eşti o iluzie atât de credibilă, Moş Crăciun, doar la nişte ani cruzi de tot ai fost mai enigmatic, erai încă în măsură să fascinezi, şi’n anii ăia am rămas împreună în fiecare decembrie, eu şi cu tine, tu ăla care spre disperarea mea începuseşi să întârzii din ce în ce mai des după miezul nopţii, că stăteam la pândă încordată să nu-ţi ratez sosirea auzind eu că în toate împrejurările vii pe-acolo pe unde şi pleci,că aveam nevoie, legat…

Vezi articol original 417 cuvinte mai mult

Anunțuri

La service la Octav

Femeile au o abilitate care lipsește de regulă la bărbați.

Se pliază foarte rapid pe ce pare unanim acceptat de comunitate.

Uite, astăzi spre seară, am ajuns la service-ul lui Octav și Mugur cu certificatul de garanție al acumulatorului auto de la mașină care se chinuie teribil să învârtă motorul dimineața.

Cu 50 de metri înainte de trecerea la nivel cu calea ferată de pe șoseaua Călărași, la intersecția cu Viilor, un Opel Zafira staționa lovit proaspăt fără un far și o parte din bara de protecție față. Pe jos luceau mai multe culori de cioburi de plastic dar nici o altă mașină nu se arăta prin preajmă. Nu-s foarte multe serviceuri auto prin zonă care să execute reparații la standardele impuse de asigurarea civilă auto așa că era probabil ca cel puțin o mașină implicată în incident să ajungă pronto în curtea băieților, la service-ul spre care mă îndreptam.

O parcasem pe Violeta în apropierea porții de acces și mă îndreptam cu documentele de garanție pentru baterie spre birouri când în curtea aflată sub nivelul șoselei s-a scurs un SUV mare și negru din care au coborât precipitați Mugur și Octav și, ca în reluare, o doamnă palidă:

– Salut Adi, vrei să ne aștepți în birou zece minute să rezolvăm ceva urgent, m-a întrebat Octav trântind portiera. Servește te rog o cafea sau ceva până atunci.

– Desigur. Aștept.

Mi-am comandat o cafea lungă aparatului din stânga ușii de intrare în atelier pe care am abandonat-o la locul de fumat și am intrat în biroul în care doamna palidă plângea cu sughițuri povestind unui domn ceva mai în vârstă ca mine:

– Mai bine muream decât să lovesc mașina, am cumpărat-o de două săptămâni doar…

– Ei, lăsați doamnă, e bine că nu a fost nimeni lovit, fiarele se îndreaptă… îi răspunse domnul făcându-mi complice cu ochiul.

Aveam ochii obosiți de la întâlnirea prelungită din fabrică și nici unul dintre ei nu i-au confirmat spusele așa că am ieșit la cafeaua aburindă de la locul de fumat exact la timp să-l văd pe Mugur parcând un VW Polo negru ușor lovit în partea stângă față cu numărul de înmatriculare de culoare roșie. Mașina doamnei palide.

Pe Mugur l-a urmat Octav care mi-a zâmbit strâmb când i-am urat condoleanțe postului de senator la care candidase din partea PRU și m-a lăsat pe mâna domnișoarei recepționere să-mi fotocopieze documentele pentru garanție.

În birou, doamna nu mai era așa de palidă și mă privea întrebător trăgând cu calm dintr-o țigară:

– Să știți că arătați mai bine decât când ați ajuns aici, i-am zis așezându-mă în așteptarea fotocopiilor pe locul domnului care făcea din ochi.

– M-am încurajat singură. E bine că nu a fost nimeni lovit, fiarele se îndreaptă…

 

Azi nu mai ești

Zorii se lăsau așteptați.

Asta-și spunea frământând înfrigurată marginile păturii pe sub bărbie.

Avea nevoie de o confirmare și prima geană de lumină o aduse.

Se așeză imaginar în colțul de sus al ferestrei într-o încercare de a se substitui răsăritului greoi de decembrie și scrută cu privirea jocul de umbre al dimineții.

Noaptea nu avea păreri de rău că se destramă, chiar se lăsa învinsă, obosise.

Povestea de ieri îi făcuse probleme, nu s-a dat pe vise deși păstrase doar din cele blânde.

Era vorba de o determinare bine cunoscută, o chemare cețoasă de sirenă ce o plimbase bezmetic printre sentimente și atitudini aprinse.

Știa că astea se sting greu, în amurg, întotdeauna azi.

Ieri erai.