Tot la iernat?

Mie-mi place prăjitura casei cu ciocolată.

Cea de arată ca o negresă cu surprize.

E grozavă și după ce o mănânci.

Când simți la ultima înghițitură cum se prelinge bobul rămas de ciocolată învelit în aroma esenței de rom din blatul ei pufos… mmmmm, tare bun. 🙂

Dai cu basca de tejghea și vrei să ceri să vină următoarea dar nu vezi bine continuarea, te-ntrebi de ce și îți răspunde glicemia: păi a trecut timpul când era vremea, am crescut!

Așa că te uiți nedumerit în gol căzut pe gânduri, de ce îți plac, de ce să le mai ții?

Și gândurile vechi, amare, privesc în tine și-n firimiturile din farfurie.

Povestea lor s-a terminat și nu se dă-n reluare. 😦

Anunțuri

Un comentariu

  1. Bre, eşti bun de reclame, seduci să fii convingător, aproape că’mi vine să cumpăr o de-asta să văd cum e, eu care am glandele salivare atât de disciplinate.
    PS. Sunt polen de decembrie, m-am întors la vechea mea dragoste, primul meu blog.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s