Tot la iernat?

Mie-mi place prăjitura casei cu ciocolată.

Cea de arată ca o negresă cu surprize.

E grozavă și după ce o mănânci.

Când simți la ultima înghițitură cum se prelinge bobul rămas de ciocolată învelit în aroma esenței de rom din blatul ei pufos… mmmmm, tare bun. 🙂

Dai cu basca de tejghea și vrei să ceri să vină următoarea dar nu vezi bine continuarea, te-ntrebi de ce și îți răspunde glicemia: păi a trecut timpul când era vremea, am crescut!

Așa că te uiți nedumerit în gol căzut pe gânduri, de ce îți plac, de ce să le mai ții?

Și gândurile vechi, amare, privesc în tine și-n firimiturile din farfurie.

Povestea lor s-a terminat și nu se dă-n reluare. 😦

Răvășire

Am prins vibrația de acolo și încă mă sufocă.

E puternică dar nu vreau să lupt să scap din strânsoare.

Va câștiga cu siguranță și se va contopi în mine.

Nu seamănă deloc cu îndrăgosteala de altcineva.

Pare că redecorează interiorul și dacă am decis să mă păstrez va trebui să aplic regula locului gol. Că nu e chip să umpli un loc dacă nu e gol.

Fuck, vibe-ul ăsta-ți schimbă mobilierul la mansardă. Sper să nu mă trimită la Ikea. 🙂

Am cu mine frumusețea clipelor împreună. Și știu că se întâmplă așa și la ceilalți.

Simt că dacă aș sorbi o cafea cu oricine de la serbare, aroma ei va fi la fel pentru fiecare.

Și azi mi-am împărțit o black & white tchibo cu Adi Calotă. Avea gust de trandafir roșu pe care l-am convins să îl ofere numai Oltei pentru că omul aflase că ea nu primise și-mi declarase că voia să nu pară că o favorizează în fața celorlalte colege. Să mori tu Adi!!!

Guțanu a fost în schimb foarte concis despre pasiunea lui pentru aceeași Oltea. Zicea că o are de o viață. Bine, asta după ce m-a pupat intensiv pe unde a reușit să mă prindă de parcă…

Am păstrat și necazul ascuțitei de Vichi. De treizeci de ani scorpie și nu i-a trecut…

Kindergarden. 🙂

Hm, parcă mă ia cu tremurat, da, ăsta e vibrat de la aerul condiționat.

 

Care e sentimentul tău secret?

Sentimentele secrete sunt pentru ceilalți colegi.

Dacă le ții n-ai să știi de sunt bune sau rele. Habar n-ai ce fel de stare le urmează.

Rămâne secret. Neștiut de nimeni și neimportant.

Bad Karma, zenul și fengșuiuiul lor, ce faci tu doamne, unde-s gradațiile?

Cum e să fi bucuros sau supărat acum și vrei să ții secretă bucuria sau supărarea de nu ai cui împărtăși asta?

E o imposibilitate fără măsură dar vrei să-i dai un nume.

Se poate chema fericire, împlinire, supărare sau se poate chema orice alt sentiment botezabil.

Suflet cu suflet și zâmbet peste tot, nu ajută, tot nu se materializează.

Dar am absolvit petrecerea. 🙂

Am să-l rog pe Dan să croiască o diplomă. O merităm ca să ne simtem bine. Sau să ne fie ancoră.

Iar tu, Marilena, poți să o faci în mod repetat, de câte ori câte buline albe sunt pe rochița neagră cu guler alb.

Nu a fost acolo altă fată ca tine! 🙂