Fără aier

Mi-am planificat să nu vin la întâlnire.

E neobișnuit să-ți planifici să nu faci ceva pentru că e dificil să reușești. Uite îți dau exemplul meu cu fumatul. Brrrrr… Nici nu îndrăznesc să-mi planific să mă las. Dar am decis și de aia am și anunțat pe pagina de fb a Ilenei sau a grupului… nici acum nu-mi e clar, dar, whatever, am anunțat că nu vin. Iar acum sunt cu alte trebi că deh. Asta în urma unui ”derapaj”?… scris pe acolo că-i fac și îi dreg lui Dan Stan!

Dap. Am supărat exponenta autorității comunitare, pe Ileana. 😦

Dan probabil s-a amuzat foarte tare de amenințările mele scrise acolo. 🙂

Scriu asta pentru că Dan ne-a mirosit mie și lui Pescaru o noapte întreagă bășinile și n-a crăpat. Nu e o glumă și individul a recunoscut asta și în fața lui Vivi sau soției. Bine, Dan a confirmat zâmbind forțat și a devenit brusc serios când Violeta a înghițit în sec surprinsă de veste pentru că Dan îi gătește foarte bine de când… 🙂

N-am apucat să-i povestesc împrejurările întâmplării fetei și mi-a părut rău pentru Dan tot restul după amiezii. Băiatul Dan nu văzuse pe atunci seria American Pie și nu rețin din ce motiv a insistat să doarmă în noaptea aia cu noi și nu rețin nici de ce noi am fost de acord. Pentru că s-a trezit  parfumat dar virgin deși puțin vânăt și zgâriat. Vânătăile au fost în principal de la marginile de lemn ale paturilor noastre unite din lipsă de pături pentru musafir. În secundar, a rămas cu vânătăi la cap de la nunceakul lui Pescaru și cu zgârieturi la gât de la sabia mea ninja. Asta pentru că a trebuit să doarmă între noi dar avea limbarniță după ora stingerii. Și de câte ori deschidea gurița căpăta un băț de nunceak în căpșor cu sabia ninja la gât. Așa că era nevoit să-și țină capul și respirația sub pătură. De aia a plecat parfumat băiatul dis de dimineață, din atmosfera de sub pătură. Convenisem cu Pescaru că era un efort major să găzduim individul așa că ne-am dat liber la vânturi acolo la băiatul Dan, sub pătură, până ce am adormit obosiți tustrei.

A doua zi Pescarul a făcut pojar sau vărsat de vânt, Dan știe. 😦

 

Anunțuri

Temă nu teamă

Fetița stătea pe suportul de plastic din interiorul căruciorului pentru cumpărături legănându-și piciorușele peste două baxuri cu bere ieftină la pet despre care aveam să aflu la casă că erau separat. Sau pentru afoaf, a friend of a friend.

Cu ceva clipe mai devreme o doamnă îi depășise oarecum incomod gașca, pe mami și pe tati, reclamând rezervarea locului din fața lor de cealaltă doamnă, prietena sau cunoștința care plasase strategic pe banda rulantă o punguță de semințe la un metru distanță de clientul din față. Am simțit părinții ei aricindu-se ușor pentru disconfort dar trecând la mantinela benzii să facă loc căruciorului plin ochi cu marfă a noii venite în față. Depășirea dintre cărucioare a decurs fără incidente și doamna aflată în așteptare a început să așeze metodic pe bandă sticle din cărucior toate pe verticală sau în picioare cum se zice. Am început să admir etichetele soldățeilor cu vin la 0,7 litri înșirându-se una după alta pe banda rulantă când m-am surprins strigând parcă simțind măcelul:

– Doamnă vă rog să culcați sticlele să nu cadă!

Doamna a reacționat rapid și a-nceput să schimbe grăbită poziția sticlelor pe bandă. Când casierul a apăsat pe butonul de pornire al benzii singura sticlă rămasă în picioare s-a clătinat amenințător înainte și-napoi dar nu a căzut. Întreg rândul a fost străbătut de un murmur ca un oftat de ușurare și fetița din căruciorul din fața mea m-a fixat cu o privire iscoditoare. I-am făcut zâmbind cu ochiul și mi-a răspuns la fel. S-a întors apoi către mămică și i-a făcut la rândul ei cu ochiul:

– Mami tu știi să faci așa cu ochiul?

Am auzit mămica replicându-i bucuroasă că nu se descurcă la fel de bine ca fetița și a înaintat cu căruciorul să plătească pentru că perechea de doamne părăsea deja casa. Am privit fără să vreau în urma doamnelor când mamica fetiței a strigat că-și uitaseră ceva ce nu era sticlă la casă. Doamnele s-au oprit și-n spatele lor am revăzut posterul cu campania Lidl România, Asociația Little People România și Golin:

”Temă nu Teamă”, joc de cuvinte despre care Sabina Cornovac amintea pe facebook că-i trezește amintiri urâte dar că n-avem altă variantă decât de mers înainte, fără teamă.

M-am bucurat atunci pentru fetiță și parcă aș fi vrut să-i fac cu ochiul încă odată 🙂

 

Urâciuni

A debutat puțin ciudat. La telefon. De parcă enunțul lui Radu era o formulă magică pentru deschis ziduri:

– Eu nu cred că Mihai zis asta.

Formal era adevărat, nu erau cuvintele lui dar era ideea era aceeași.

Vasile s-a blocat un moment simțindu-se parcă prins cu o minciună. Dar tonul afirmației, nefiresc de calm pentru mesajul ei, a conturat peisajul. Era o încercare de manipulare. O forțare agresivă de schimbare a gândurilor lui Vasile în sensul dorit de Radu. Care funcționează doar când există acea normalitate de frică. Frica lui Vasile era o umbră palidă bântuită de furie și a dispărut subit. Echilibrul emoțiilor funcționa și în locul gol lăsat de frică a venit scârba. Fără culoare, fără miros și fără rău la stomac. Doar grea.

Era vineri seara și zilele libere de sfârșit de săptămână strigau ademenitoare așa că Vasile a evitat disputa telefonică și a încheiat convorbirea cu o amânare. Se întâmpla în parcarea de la supermarket așa că a coborât din mașină și a plecat la târguieli. Înțelegerea i-a venit după, imediat ce a reascultat pe speaker convorbirea telefonică purtată cu Radu la un pahar cu bere nemțească. Avea parte de un soi de lămurire și-n minte îi creștea ideea de abandon. Era doar o simplă refulare, probată deja dramatic de două ori. Atâta doar că venise mai repede decât precedenta. Non ce due senza tre. Destin.