Ză best pița în Oltenița

Se mănâncă după o mare coadă de așteptare civilizat.

Este de la habar n-am exact ceva cu roma da e de înțeles.

Pița e inventată de italieni cică da nu-i adevărat nicicum.

Știu istoria ei din scoarță-n blat.

A fost inventată de nevoia de hrană a napoletanilor săraci.

Prima a fost pița fără nimic, blat, pomodoro, copt și ai umplut mațul.

Happyness

Au urmat restul, toate prin încercări repetate, ba cu blat de pe o zi pe alta ba cu câte un mic adaos, ce se ivea. Și apropo pița marinara nu are absolut nicio legătură cu peștele și o luau în traistă pescarii napoletani ieșiți la vânătoare de fructe de mare în mare.

Informație direct de la ăia, parol.

Revenind la a doua felie pe care o clămpănesc acum, costă 3,50 lei felia, nu are mare lucru pe ea dar blatul e superb. Smokie…

Pițarul e bulgar, vânzătoarea o blondină supertare iar ce am ales eu a fost o variantă picantă ornată ca un buchet de flori cu maioneză pufoasă.

I-am strigat tare duvijdăne pițarului și am mânat cele două felii de pița însoțite de două beri ursus către casă.

Vă scriu secretul înghițind ultima îmbucătură, se presară praf de usturoi peste funcție de câtă bere ai de gând.

Anunțuri

Ziua ratată

Am întărziat fix șase zile bălărind de nevoie printr-o urbe veche de 7000 de ani.

Asta-i vârsta reală a municipiului Oltenița probată științific de culturile Gumelnița și Boian.

Iar eu am ratat ca un prost ziua internațională a Dunării.

Dar am descoperit că alfa și omega au populat delta… Dunării.

Din simbolistic-asta a simțit ceva și Dan Brown cu toate codurile lui ciudate.

Dar încă odată a fost pur și simplu natural. Bărbatul ^ alfa a iubit femeia omega și au crescut odorul delta. Bine Dan Brown vrea CASĂ fakă doar LOVEle și habar n-are de DELTA DUNĂRII.

Și oameni ca ăsta au căutat rezolvarea.

Au găsit cupru în Austria aur în România după freo 3500 de ani și au inventat epoca de bronz.

Au forjat săbii pentru ei ca să se taie și brățări pentru aparținătoare ca să le țină. Cu cât mai multe cu-atât mai bine? Au prestat și jucării în episodul precedent numai în scopuri educative. Să le învețe copiii meșteșugul. Nasol a fost că asta s-antâmplat ca și azi doar pentru copiii lor. Iar ceilalți au fost ținuți să le adore jucăriile pân la scadența sabiilor sau după gen a brățărilor.

Iar totul s-antâmplat chiar aici pornind din Delta Dunării de la izvoare că altundeva nu creștea de mâncare…așa neam amețit de generații pe valurile Dunării albastre. Ce este complicat aici?

Vă scriu eu, doar ratările de șase zile foarte posibil ca la mine. Dar pân la urmă ce kkt?

Ce INDEPENDENCE DAY nu este sărbătoare? Întrebați americanii.

Oltenița, 4 iulie 2016

220px-Nebra_Schwerter

Dunărea noastră episodul pilot

Am încercat să văd ieri documentarul recomandat de colegele noastre Geni și Oltea. N-am reușit de tot.
Cer scuze și am să încerc să o fac aștăzi deși ochiul meu stâng c-un vas de sânge spart ustură ca dracu.

Arată tare începutul documentarului dar are parcă prea multe chestii filmate de camere cu definiție înaltă iar ochiul meu sensibil nu rezistă încă sorry.

Ce mă trimite spre Dunăre este un articol ce mi-am propus să-l citesc la cafea pe ziarul local puterea.ro.

Am pregătit azi la cafea o rețetă învățată dintro cărțulie cu probleme de loc geometric nu rețin de cine scrisă dar sigur recomandată de regretatul nostru profesor Marin Nicolae zis Nae, fost atacant la juniorii Universitătii Craiova.

Nenea de scria cărțuliile astea rătăcite binențeles în așa zisa mea plecare de acasă, avea obiceiul să compună alături de probleme de loc geometric și câte o rețetă de preparat cafea.

Am reținut doar două, cafeaua la trei culori și ceaiul de cafea verde. Azi am aplicat varianta de ceai și a ieșit super gustoasă de nici nu-mi vine să aprind țigara. Smokey… vorba personajului verde din filmul Masca.

Dar gata că nu sunt barista, să revin.

Documentarul aruncă de la-nceput o informație care nu-i deloc nouă atâta vreme cât lungimea Dunării se măsoară începând de la farul vechi de la Sulina, kilometrul 0 al ei. Da, da, da, am scris al ei pentru că așa cum pierdeam timpul ieri pe feis bine scriam DUNĂREA ESTE VIE.

Pentru că-și schimbă în permanență bazinul și chiar lungimea. Bine e chinuită de câteva canale omenești iar eu mă bucur tare că cel românesc n-a încercat nicio clipă să schimbe cursul firesc al frumosului nostru fluviu.

Teoria și-aici părerea mea i-aceeași este că Dunărea curge invers nu cu izvoarele-n Munții Pădurea Neagră din Germania și Austria ci de la poalele farului vechi din Sulina cu ape dulci crescute fix din Marea Neagră.

Sturionii care nu văd filme documentare cu poze din luate de sateliți confirmă an de an asta fără vreo apăsare.

E acum am să-i răspund pe șleau și curiozității de duminică a amicului fost coleg Eric Gintaru.

Cei mână pe refugiații Sirieni s-ajungă foarte tare în doar Austria și Germania. Pentru că vor să revină la matca Dunării noastre de-acol de unde migratorii pământurilor soarelui răsare i-au gonit încă din epoca bronzului.

Iar artefactul despre care se amintește bine în ziarul Puterea confirmă excelent treaba asta. Pentru că a fost confirmată de poliția științifică germană originea acestuia din enclava muntelui Mittelberg foarte aproape de Pădurea Neagră.

Nu pot ști eu unde străbunii noștri si-au preparat frumosul disc verzui din bronz c-asta probabil vor reuși germanii că nu-i așa de complicat cu-atâta tehnică de calcul azi să dai cerul înapoi cum observau bunicii.

Dar o imagine superbă capturată-n Delta Dunării postată ieri pe feis de Iuliana Martinescu mi-a oferit răspunsul.

De ce e simplu.

La explicații scria că-i un apus de soare și sincer mă căzneam să înțeleg de ce nu răsărit pentru că pur și simplu nu vedeam diferențe dar cine ne pusese poza sigur știa mai bine.

Ș-am înțeles atunci de ce pe discul verde cuatâtea stele în partea dreaptă e impropriu spus la un cerc dar așa se vede-n poză apare o bărcuță lungă. Și de ce lungă.

Pentru că este exact desenul bazinului Dunării noastre.

Și asta tot așa pentru că omul aleargă de când se știe după lumină.

Deșteptați cu noaptea-n cap cum zicea buna să prindă sturionii ce mânau și iei prin apă să pape roadele Pădurii Negre tot noaptea îi prindea în valurile bărcii enigmatice „postată”-n marginea micuțului disc verde descoperit în Nebra.

Să-și mai aline verde albastru visurile nopții de la apus la răsărit.

220px-Nebra_Scheibe

În episoadele viitoare despre brățări și săbii.

220px-Nebra_Hort 220px-Nebra_Schwerter