Colindați vă rog

Vorbeam cu Gigi Colceag deunăzi despre cum ne-am pregătit să primim colindatorii anul ăsta. În felul lui sfătos povestea cum a schimbat bani în bancnote mici și că se simte…încrezator. L-am surprins plăcut declarându-i răspicat că anul ăsta eu nu dau bani la colindători. Și asta pentru că am strâns într-o mare pungă toți maimuțoii primiți la promoțiile din marketuri dinadins pentru ei. Ei bine, află dumneata că scara de bloc unde locuiesc a fost colindată intensiv si exclusiv cu varianta lungă de colinde după ce omușorii și-au primit maimuțoii.

Și că, cel mai bine au mers “stiker”-șii care-s niște animaluțe de cauciuc prevăzute cu oarece de lipit, de agățat. Partea grozavă la maimuțoii ăștia e că sunt ambalați precum niște banale bomboane “de pom de iarna”. Asta-i face destul de dificil de identificat la prima vedere.

Am avut surpriza să văd cum se trece de la varianta scurtă de colind la cea lungă la un grup de trei. Două fetițe, una mai mare, alta mai mică și un baiețel. Colindau doar doi, fetița și băiețelul mai mari. Cea mică tăcea strategic între ei. Am plasat de la începutul colindului primii maimuțoi în traista gaștii și am simțit privirea micuței aproape ghicind ce cade. Nu m-am oprit și i-am oferit și ei doi maimuțoi. A strigat mai tare decât cântau ceilalți: STICHERS!

A fost de parcă au schimbat treapta de viteză la mașină atunci când vrei să capeți demaraj: Vvvvarianta lungă! Wow!.. I-am auzit cotcodăcind minute-n șir după ce le-am mulțumit și am închis ușa. Și de atunci toți primitorii de colindători de pe scară au ascultat varianta lungă de colind.

La plecare, pe langă ușă, au trecut, cu pași mici și șovăielnici, întrebând parcă: Ce-ar fi să mai colindăm odată?

wallpaper_desktop

Anunțuri

Santa Fe

Am mers de dimineață ca de obicei să târguiesc țigări de la benzinărie.
Domnișoara de serviciu m-a întrebat zâmbind:
– Doi?
– Drăguț, da, două…
Fata a luat pachetele din raft și a-nceput să le scaneze…și …pe undeva prin spate se auzeau voci discutând aprins și am întrebat:
– Aveți ședință?
Era luni ora 8,45 și, prin unele locuri, e timpul ”orei sexuale”, momentul maxim de testosteron al șefilor. Dar nu se auzea nici-un glas de bărbat…
Extrem de relaxată fata răspunde:
– Nu. Se stabilesc doar schimburile pentru zilele de sărbători

fata