De ce?

”De ce? Pentru că suntem cu mult prea emoționali, indiferent de nivelul nostru intelectual, pentru că judecăm mai mult cu inima decât cu mintea oricât de cizelata este ea, pentru că auzim și vedem în primul rând ceea ce vrem, pentru că avem nevoie să ne hrănim așteptările și pentru a potoli această foame suntem dispuși la autoamăgire. Iar cine știe să folosească acest resort ne încalecă.”

Marți, 26 Mai 2015, ora 18:15

Sursa: Ziare.com
Autor: Ioana Ene Dogioiu

Adriana-Saftoiu---cand-iluziile-mor

La mulți ani Adriana!

Îmi place să cred că nu-s misogin.

Pentru că, profesional, am avut și șefe. E drept, doar ”una ș-una”.

În total două.

Piteștence amândouă.

Prima a fost Ioana Teodorescu. Fondatoarea International Leasing și femeia care a încheiat un contract de leasing cu medicul ginecolog ce o asista la naștere.

Am învățat de la ea să conduc mașina ținând picioarele drepte și să stau pe bancheta din spate când conduce ea.

A doua este sărbătorita de azi. Adriana.

Adriana Raftu. Un prieten ca o certificare ISO.

Și un profesor de standarde de omenie în ceea ce numesc ei banking.

Auguri!

images

Volume maximum

descărcare (1)Power on. PC conected

E de la Plantronics. L-am primit astăzi și-mi place. Calitatea sunetului face banii (300 RON evomag). A reușit sa se conecteze cu Windowsphone si a funcționat bine împerecheat cu un Nokia 520 obosit de 1 si 1/2 ani. Pentru că ei, producătorii, au scris că poate, l-am împerecheat și cu mini PC-ul meu, un ASUS REVO. M-a sunat Cosmin, avocatul, și am reușit să conversez cu el doar abandonând cele doua legături. Clasic. Ceea ce nu m-a împiedicat să folosesc căștile la apelul meu. A mers. Apelare vocala buna, trebuie doar să dai atenție la pronunția numelui apelat. Eu am ales engleza americana. Deh…am seriale favorite. Și pentru că am avut partener la unboxing pe Diana căreia îi place germana.

Update

De ce să testezi o carte

Azi, în drum spre serviciu am oprit la benzinărie să târguiesc țigări. În drum spre casierie, pe raftul lateral dreapta, amplasate excelent conform tehnicilor de vânzare, la nivelul privirii clientului, am zărit trei cărți de citit. N-aveam prea mult timp de pierdut acolo și n-am citit titlurile dar mi-a rămas în minte portretul zâmbitor al președintelui. La casă era o codană glumeață care m-a întâmpinat zâmbind cu gând să-mi afle cerința. Zic:

– Parcă le stă mai bine-n raft decât pe perete, nu?

și fără s-o las sa răspundă o întreb repede:

– Și cum e? E bună?

la care întrebare fata răspunde mai mult serioasă decât amuzată:

– Nu știu că sunt sigilate. Și nu ne lasă să le testăm.

Am avut o ezitare dar am continuat discuția plătind țigările:

– E prima data când aud că o carte se testează. De obicei cărțile se citesc. Cum asta?

– Păi ca să vezi cât e de tare, nu-i așa?

carti